Bonificația de 3 % – promisiune simplă, aplicare complicată
Bonificația de 3 % destinată plătitorilor de impozit pe profit și de impozit pe veniturile microîntreprinderilor, introdusă prin OUG 107/2024, părea la început un mecanism ușor de aplicat: criterii clare, procedură simplă, fără birocrație suplimentară. Totuși, normele de aplicare publicate cu șase luni întârziere au impus condiții noi care restrâng semnificativ accesul contribuabililor la facilitate.
Potrivit OUG 107/2024, beneficiază de bonificație contribuabilii care:
Obținerea bonificației nu presupune nicio cerere: organul fiscal stabilește automat îndeplinirea condițiilor, emite decizia de acordare, iar suma se compensează cu alte obligații fiscale. Restituirea efectivă a banilor intervine doar dacă, în termen de cinci ani, nu există sume de compensat.
Prin urmare, actul normativ instituia o facilitate clară, previzibilă și necondiționată de formalități suplimentare.
Procedura trebuia publicată în 45 de zile de la intrarea în vigoare a OUG 107/2024 (octombrie 2024), dar a apărut abia în aprilie 2025, prin Ordinul MF 540/2025. Ordinul adaugă două reguli esențiale, absente din ordonanță:
Contribuabilii care:
pot pierde bonificația și pot datora dobânzi și penalități de întârziere. Situația amintește de disputele legate de amnistiile fiscale anterioare, rezolvate ulterior prin intervenții legislative explicite.
Extinderea discreționară a condițiilor printr-un ordin inferior ordonanței:
Pentru a menține predictibilitatea și a nu descuraja comportamentul fiscal corect, este esențial ca bonificația să fie aplicată strict după regulile stabilite în OUG 107/2024, fără restricții adăugate ulterior.